Ce este ea?
Nu cumva scânteia?
Nu cumva Dragostea?
Ce-am face noi, bărbații
fără asemenea făptură
ce merită numai admirații
fără de măsură?
Datorăm mult femeii
Ce printre noi șade
Ce să mai cerem de la ei, zeii,
Că din cer ceva mai bun nu poate cade.
Femeia e ceva de Sus...
E cel mai bun dar al zeilor
E ca soarele de la apus
E ca sunetul mieilor.
Firavă și drăgălașă...
Și iubeață tare
Ne îngrijește din fașă
Și până la altare.
Ea este izvorul vieții...
E simbolul tinereții,
Este sursa frumuseții
Ș-alungătorul bătrâneții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu