Pastel

Viața e ca o culoare...

E ca un pastel

E un albastru ca de pe mare

Și e și gri ca un castel.

Tot ce vezi e colorat...

Până și prin codrul cel rece

Și întunecat

O nuanță pastelată trece.

Oamenii sunt înșiși pasteluri.

Culori aprinse ei emană...

Copii apar ca din creneluri

În marea de culori umană.

E noapte.

Culoarea pare să dispară...

Însă ale Lunii șoapte

Înlocuiesc ale Soarelui raze ce plecară.

În această lume plină de culoare

Mă simt monocromatic.

Însă admir cu ardoare

Pastelul șturlubatic.

What I cherish most

I cherish most the love...

It's the very best feeling,

It's like heavens above

It's almost like dreaming

I cherish most the spring...

When flowers come alive

It's as perfect as a ring

It's as smooth as a dive.

I cherish most the night...

When all the stars are shining bright

With the Moon and it's sparkling light,

It's just a marvelous sight.

I cherish most the women...

They represent the nature's beauty

Gods gave them to men

Cherishing them is our most noble duty.

Majoretele

Fete suple, și frumoase

Ca majoretele n-ai să găsești,

Te cutremuri pân-la oase...

Când în ochi tu le privești.

Când le vezi dansând sincron

Inima-ți pompează tare...

Îți vine să strigi "Go on, go on",

Când pauza puțin mai are.

Ele-s toate una și una...

Nu te mai saturi să le privești

Le asociezi cu Luna,

Sau cu locuri pitorești.

Sunt ca niște bomboane...

Cu gust de căpșuni și frișcă,

Și cu grație ș-ardoare,

Pompoanele lor le mișcă.

Le admiră toți băieții...

Între care mă număr și eu.

Aceste minuni ale vieții,

Adorate-or fi mereu.

Bucovina pitorească

Bucovina...acest ținut pitoresc....

Unde păsărelele întotdeauna ciripesc

Mă face tot timpul să mă gândesc

La ea...la ființa pe care o iubesc.

Bucovina...bătrâna țară a fagilor

Unde tradiția e veche...seculară,

Miraculoasă ca steaua magilor

De unde multe minți luminate plecară.

Bucovina...ținutul frumuseții sălbatice

Unde oamenii frumoși și sprinteni,

Și fetele drăguțe și șturlubatice

Nu abandonează ținutul pentru nimic și nimeni.

Bucovina...ținutul pădurilor nemărginite

Cu munții ei...de la Obcini la Rarău...

Și-a apărat fiii de popoarele neprimite,

De invadatorul nemilos și rău.

Bucovina...țară azi înjumătățită

Păstrează încă dorurile știute de ea,

Sămânța iubirii de țară e în ea demult sădită...

O fi Banatul fruncea, însă Bucovina mea-i mintea.

Dragoste la lumina Lunii

Luna e ca un mister...

Atrage și fascinează,

Mă simt ca un prizonier

Luminii ei ce-n noapte veghează.

Ochii ei căprui...ai ființei divine...

Îmi invadează sufletul,

Iar buzele ei moi și blajine

Stârnesc în mine vuietul.

Părul ei...negru și frumos...

Și cu zâmbetul ei drag

Și prietenos

Simt realitatea tot mai vag.

De fiece dată ce-o privesc,

Pe ea, pe acest îngeraș,

Simt cum din nou de ea mă îndrăgostesc...

Parc-aș trăi un miraj.

O țin de mână.

Ea în ochi mă privește...

Luna pe cer e stăpână...

Iar noi ne sărutăm nebunește.

Basarabeanca

Basarabeancă dragă...

De peste Prut ai sosit,

Iar eu cu inima largă

Îți urez bun venit.

Ești frumoasă tare tare

Toți băieții te admiră,

Iar firea ta iubitoare

Pe celelalte fete inspiră.

Ești ambițioasă tare...

Și drăguță nu mai spun,

Ai și o dorință mare:

Al nostru plai să fie comun.

Ești și foarte deșteaptă,

Numai note bune ai...

Ești o ființă înțeleaptă

Se observă în viu grai.

Ești energică mereu,

Îți place să socializezi...

Ți-e ușor dar ți-e și greu

Și-ți place să te distrezi.

Femeia

Femeia.

Ce este ea?

Nu cumva scânteia?

Nu cumva Dragostea?

Ce-am face noi, bărbații

fără asemenea făptură

ce merită numai admirații

fără de măsură?

Datorăm mult femeii

Ce printre noi șade

Ce să mai cerem de la ei, zeii,

Că din cer ceva mai bun nu poate cade.

Femeia e ceva de Sus...

E cel mai bun dar al zeilor

E ca soarele de la apus

E ca sunetul mieilor.

Firavă și drăgălașă...

Și iubeață tare

Ne îngrijește din fașă

Și până la altare.

Ea este izvorul vieții...

E simbolul tinereții,

Este sursa frumuseții

Ș-alungătorul bătrâneții.